Câte dovezi sunt necesare? Au loc două experimente care încearcă, ambele, să descopere aceeaşi particulă. Se poate anunţa că unul dintre experimente a făcut descoperirea chiar dacă celălalt nu a confirmat încă? Relaţia între experimentele ATLAS şi CMS e ca aceea dintre Coca-Cola şi Pepsi. Fac acelaşi lucru, dar cu tehnici diferite. Iar concurenţa între ele e foarte mare.
Când am fost în vizită la ATLAS, cel care conduce experimentul, Peter Jenni, a auzit că văzusem deja experimentul CMS. “Acum o să vezi ceva şi mai mare” – mi-a spus, pe un ton de genul detectorul-meu-e-mai-mare-decât-al-tău. CMS a fost construit la suprafaţă şi va fi coborât în câteva bucăţi mari, printr-un puţ, într-o grotă adiacentă tunelului. Neinspirat, l-am întrebat pe Dave Barney, unul dintre savanţii CMS, ce s-ar întâmpla dacă, din greşeală, una dintre bucăţi ar cădea.
Buf, cum ar veni. “Aşa ceva nu se poate întâmpla – mi-a răspuns cu hotărâre. Ar fi cel mai rău lucru imaginabil.” Mi-am dat seama că, de câte ori întrebam ce ar putea să dea greş la LHC, păşeam pe nisipuri mişcătoare. Nu, nu e vorba că acceleratorul ar putea să arunce lumea în aer, dar e vorba totuşi de fizică de înaltă energie.
Când magneţii sunt porniţi – avertizează savantul Richard Jacobsson -, cineva care mânuieşte un ciocan prin apropiere ar face bine să poarte cască de protecţie. Când LHC va începe să izbească particulele, Europa va deveni deodată centrul fizicii particulelor, iar Statele Unite se vor chinui să găsească o modalitate de a rămâne în cursă. Probabil că e o îngrijorare minoră, dată fiind importanţa descoperirilor pe care le-ar putea face LHC, dar oamenii vorbesc despre asta.
De la Proiectul Manhattan încoace, percepţia generală a fost că S.U.A. domină lumea fizicii. Până acum, frontiera energetică se situa la Fermilab, gazda Tevatronului. Acel accelerator a găsit o serie de particule importante, dar s-ar putea să n-aibă destulă forţă ca să prindă un Higgs. În LHC au intrat şi bani americani. Proiectul va costa miliarde de dolari: cinci, poate zece – numărul exact scapă estimărilor (ştiinţa e exactă, dar contabilitatea pare să urmeze Principiul incertitudinii).
Dar cea mai mare parte a muncii de inginerie e făcută de firme europene. Jürgen Schukraft, conducătorul experimentului LHC denumit ALICE (care va recrea condiţii similare celor de după Big-Bang), a declarat: “Exodul creierelor, îndreptat în trecut dinspre Europa către Statele Unite, şi-a schimbat clar cursul.”